Sunt persoane care se pricep atât de bine la complimente, încât ai vrea să le iei acasă, la serviciu, la cumpărături, peste tot. Sunt persoane care ştiu să îşi spună părerea negativă la adresa ta astfel încăt ai impresia că,  de fapt, au zis ceva pozitiv şi că situația nu e chiar aşa nasoală cum credeai. Sunt persoane de la care cu greu scoți ceva de bine. Şi mai sunt persoane veşnic glumețe, chiar şi când Titanicul se scufundă.
De-a lungul celor mai bine de 31 de ani de viață am primit căteva „complimente” pe care nu le-am uitat; unele m-au marcat o perioadă de timp , altele simt că şi-au lăsat o timidă urmă pe felul meu de a fi, altele au fost comice şi nesupărătoare, iar altele, deşi au fost comice, mi-au determinat o mică încruntare a språncenelor. Bine că pe multe le-am uitat!
Iată câteva care mi-au venit în minte azi-noapte pe la ora 1 ( nu ştiu de ce pe la ora asta  nu dorm şi  îmi tot vin idei care nici nu mai ştiu de la ce au pornit) :
▪semeni cu Bin Laden (părul brunet şi barba m-au dat de gol)
▪nu mi-ai dat niciodată impresia că eşti atât de bătută în cap ( aici….a cam avut dreptate; după ce mi-a explicat de vreo 6-7 ori metodele FIFO şi LIFO la contabilitate, eu încă nu aveam o privire prea inteligentă)
▪îmi pare rău, dar tu nu eşti elevă de nota 10, aşa că îți voi trece 9 în catalog (luasem la mate 9,75 în lucrare, eram clasa a10-a şi până în acel moment am avut încredere în corectitudinea profei)
▪cine te-a bătut ? (iar eu chiar credeam că eram machiată fain)
▪nu mai merge în mâini! (mişto făcut la adresa picioarelor mele subțiri)
▪nu mai merge cu spatele! (mişto făcut la adresa unor „dotări”, în număr de două)
▪aoleu, ce urâtă eşti! ( glumă proastă, spusă de un țugulănaş care era cu gaşca lui, iar eu eram doar o copilă de vreo 11 ani şi chiar eram drăguță, cel puțin pe vremea aia)
▪vroiam să văd dacă sunteți fată sau băiat (îmi zise o tanti pe stradă  care s-a grăbit să mă depăşească pentru a-mi vedea şi mutra, nu doar ceafa tunsă băiețeşte; cică au indus-o în eroare cerceii)
▪eşti un sconcs! (maxim, ce să zic!; nu am ştiut să răspund la o întrebare la română; pe prof îl chema Maxim)
▪ai fost babă de când te-ai născut (asta încă mi se spune ori când am vreo idee învechită, ori când sunt mai înțeleaptă decât se consideră că ar fi trebuit să fiu la o anumită vârstă)
▪mi-a plăcut de tine până am aflat ce părere ai despre relația intimă dintre o femeie şi un bărbat – băiatul respectiv nu a zis aşa frumos şi elegant ca mine 🙂
▪semeni cu Candy ( răposata mea cățeluşă; ăsta chiar e un compliment pentru că Candy a fost frumosă, blândă şi inteligentă)
▪zici că eşti un lemur cu ochii ăia ai tăi (mi-e drag şi de lemur, şi de fata care mi-a zis 🙂 )
▪nu arăți prea bine, te descurci greu, nu? ( îmi zise o mamică în parc,  eu fiind la nici 3 luni încheiate de la  naştere, în condițiile în care timp de două luni şi jumătate bebeluşul a plăns zi şi noapte)
▪zici că te-a lins vaca (referitor la coafura mea)

Sperând la complimente fără ghilimele, aştept şi poveştile voastre.

Sursa foto: Aici

Publicitate