Copilul meu nu va face multe…foarte multe din chestiile incluse în categoria „așa NU”. Hm…ziceam asta cu  mare convingere înainte să am copil, iar acum zic asta doar ca să mă îmbărbătez și să mă înarmez cu răbdare, să mă rog să-mi vină inspirația divină când va trebui să-l țin în frâu.

Ia să vedem în ce stadiu ne aflăm la momentul când copilul are 1 an și 2 luni:

  • Copilul meu nici nu-și va înmuia buzele în laptele praf dat în maternitate pe motiv că nu se satură doar cu ce îi dă a sa mumă. Frățică…ce să zic…a băgat ceva lapte praf. Eram disperată, eram stresată, dar mă juram că acasă nu-i dau nici măcar o picătură. Cu vreo 2-3 excepții, m-am ținut de cuvânt.
  • Copilul meu va afla ce e aia suzetă când s-o face neonatolog. Eeeeiiii…..nu degeaba se spune că suzeta e ”liniștea casei”. Fără ea, creierii mei zburdau demult pe câmpii și adunau floricele verzi-albastre.
  • Pentru că-mi voi ține bebelușul numai în brațe, va fi  foarte liniștit și fericit. Eu, ca o mamă bună și devotată ce sunt, mi-am ținut copilul în brațe, dar, ca să nu zbor cu  el pe geam, pe mine mă ținea Adi în brațe, pe Adi îl ținea mama și pe mama o ținea Dumnezeu cu mila Lui.
  • Nu-mi voi cumpăra cărucior, ci îl voi purta cu toate sistemele de purtare pentru  că așa va crește frumos și armonios. Mi-am cumpărat 3 sisteme diferite de purtare și toate trei mi-au  prăjit nervii la maxim. Trăiască, prietenul meu, căruciorul!
  • Voi folosi doar scutece textile. Am dat milioane pe scutece textile ca să le folosesc de  două ori. Susțin folosirea lor,  dar pentru mine ar fi însemnat chin și jale. Acum sunt în stadiul Copilul meu va învăța să facă la oliță până la 2 ani. Vă rog, nu-mi distrugeți această speranță!
  • Pentru că voi vorbi cu el, încă de la naștere, copilul meu va vorbi foarte repede și, desigur, primele două cuvinte vor fi ‘mama’ și ‘tata’. Da, sigur! Primul cuvânt, a cărui  semnificație o știe a fost ‘caca’, apoi ‘tata’.
  • Copilul meu nu se va tăvăli pe jos . What? Păi dacă acuma se aruncă pe spate și dă cu capul de dulap, perete, scaun, dar mai târziu?
  • Pentru că după primul aruncat pe spate  m-am pus pe citit, am aflat cum se gestionează crizele de furie ale copiilor. Deci, îmi voi lăsa copilul mască cu tehnicile mele de a-i calma furiile. Mda, între timp am aflat că în momentele critice uit tot ce am citit și sunt cel mai neajutorat om de pe lume.
  • Copilul meu va fi foarte ascultător. Accept sau nu, copilul meu este unul normal. Copilul meu face mișto de mine: știe ce nu are voie să facă și, totuși, face pe furiș sau uitându-se în ochii mei.
  • Copilul meu nu va face mofturi la mâncare. Felix chiar mănâncă orice, dar, de multe ori, îmi demonstrează ce mâncare insipidă, inodoră și incoloră am făcut. Și atunci, mâncarea ajunge la mine în stomac, pe jos sau pe pereți.
  • Copilul meu se va juca cuminte cu jucăriile lui și eu  voi  avea casa lună și frigiderul plin. Din nou, copilul meu este normal și doar scoate jucăriile din cutie, iar de jucat vrea să se joace cu mine. Deci…copilul meu,stăpânul meu. Mamăăăă, unde ești? Lasă școala aia și vino să mă hrănești!

Bănuiesc că lista asta se va face lungă, lungă. Oricum, îmi place să-i urmăresc lui Felix evoluția, îmi place să-l educ, îmi place că și el mă educă pe mine, îmi place că el învață să fie om mare, iar eu învăț să prețuiesc viața.

Sursa foto: Aici

Publicitate