Nu cred că există om pe lumea asta care locuieşte la bloc şi care să nu fi scuturat măcar o dată ceva pe geam, o cârpă, o cuvertură, o nevastă, ceva acolo. Şi nu cred că atunci nu a ieşit ceva din el: un praf, un păr, o şosetă, o jucărie.
Recunosc, eu scutur în fiecare zi ceva pe geamul de la dormitor, dar nimic din care să curgă mizeria şi gunoaiele ca la balamuc. Sunt lucruri obişnuite, de regulă doar cu ceva praf în ele: o cuvertură, o păturică de bebeluş, o cârpă. Cel puțin aşa credeam eu, până ieri, când patronul magazinului de bijuterii de sub mine mi-a deschis ochii…ochii spre civilizație. Înainte de a vă derula dialogul cu dânsul trebuie să precizez că sub geamul meu nu este intrarea în magazin, că mereu sunt atentă să nu scutur din greşeală vreo hârtie, şi mă uit să nu fie cineva prin împrejurimi. Deci, în timp ce scuturam o cuvertură, iese precum intra Kramer la Seinfeld în casă , nenea bijutierul:
– Doamnă, vă rog frumos, nu mai scuturați pe geam, ce dracu! E plin de păr la mine aici! ( ia uite unde era părul meu, stătea clopoțel la geamul bijutierului!)
– Ce fel de păr, domnule? ( poate o întrebare stupidă, dar nu îmi imaginam că, săracul bijutier, nu mai pridideşte cu strânsul părului meu; m-am gândit că o fi găsit smocuri de păr animal, eu îmi țin părul prins şi rareori întâlnesc câte un fir de păr; şi nici nu țin ascunsă vreo frizerie în dormitor)
– Cum de care păr? De cămilă? De-al dumneavoastră, nu vi se pare normal?
– ?????? nu, domnule, poate fi de căine, de pisică, de balenă :))) ( îmi luase el ADN-ul din firul de păr, altfel nu văd certitudinea lui că era fix părul meu. Apăi, să mi-l dea înapoi că duc lipsă de podoabă capilară şi se pare că are mult, sau să-l ducă la cei care fac peruci să ştie că nu râneşte degeaba în urma mea,ci câştigă un ban cinstit).
– Vă rog frumos să fiți mai civilizată şi să scuturați pe geamul de la bucătărie!
Pam pam! Na, că trăiam în Epoca de Piatră şi nu ştiam că trebuie să schimb geamul pe unde îmi scutur kilogramele de păr ca să ajung în Epoca Civilizației.
Slavă cerului că avem părinți harnici care ne-au ajutat să ridicăm o casă în care toate firele de păr se vor duce tot la mine în ogradă şi singura care se va lupta vitejeşte cu mormanele de păr voi fi tot eu.
Sursa foto:Aici
În pauza de blog 