Fiid încă micuț, trebuie să mă țin ca scaiul după Felix când suntem în parc şi să particip la jocurile copiilor. De data asta, două fete cucuiete, de vreo 4-5 anişori, nu ne-au lăsat să ne plictisim. Le voi numi Ana şi Bianca. Le-am întrebat de vreo două ori cum le cheamă, dar nu am înțeles nimic.
A: Nu aveți voie la balansoare. Astea au fost cumpărate de noi. Aici este magazinul nostru.
Eu: Aaaa! Ne scuzați, nu am ştiut. Şi ce vindeți la magazin?
A: Mălai, pătrunjel.
Adun 6 pietricele.
Eu: Uite, dacă îți dau 60 de bani, îl laşi pe Felix să se dea în balansoar?
A: Da, sigur! Dar, doar 1 minut!
Eu: Este suficient! Mulțumesc!
Îl urc pe Felix pe balansoar, după câteva secunde vrea jos.
A: Te mai las 1 minut! E ultima ta şansă!
Eu: Mulțumesc, dar acum Felix nu vrea să se mai dea. Putem veni mai târziu?
A: Da, sigur. Dar nu vreți să veniți să ne vizitați ferma?
Eu: Ooo ba da!
Şi pornim spre fermă, care se afla în celălalt capăt al parcului. Odată ajunşi acolo, fetele se grăbesc să ne servească cu mălai, că poate ne era foame.
Eu: Dar vaci aveți la fermă?
A: Bineînțeles! Avem toate animalele aici. ( Trece o căruță trasă de un cal alb şi pricăjit). Uite, şi calul ăla e tot de la ferma noastră! Dar stai să vă aduc mălaiul pe care trebuie să îl mâncați!
Eu: Abia îl aştept că mor de foame. Dar adu-mi şi o brânză că mămăliga goală nu prea alunecă bine pe gât!
A: Bine. Dar lui Felix îi aduc mălai.
Eu: Mai bine lui îi aduci o ciorbiță de cocoş! Aveți cocoş?
A: Da, avem, dar o să îi aduc cocoşul cu mălai, e bine?
Eu: E foarte bine. Aici, la fermă, aveți şi struți?
A. pare contrariată. Nu ştie ce e ăla. Aşa că o întreb dacă au şi elefanți.
A: Nuuu! Aici nu e fermă zoologică!
Eu: Uite o pisică. Ea vă păzeşte ferma?
A: Nuuu! Tot noi o păzim!. Uite astea sunt paturile noastre. ( Adică cele două tobogane). Uite, în ăla de acolo il poți culca pe Felix. Dar tu să nu te culci! Tu păzeşti ferma, că eşti mare. (A. se urcă la baza unui tobogan, iar B. se urcă împreună cu Felix în celălalt tobogan si se prefac că dorm) Măine dimineată veniți la magazin? ( o asigur că venim) . Dar nu stăm până mâine, ne prefacem că acum e mâine.
Ne-am dus la magazin ținându-ne toți 4 de mână, s-au prefăcut că il pun pe Felix într-un cărucior de cumpărături, mi-au mai vândut nişte mălai, lui Felix i s-a pus pata pe B. şi o tot lua în brațe, ne-am întors la fermă, Felix s-a suit pe tobogan şi a încercat să se întindă ca să facă nani.
A: Felix poate veni la mine în pat. Eu am perne pufoase şi pături călduroase!
Pentru că un băiețel se dădea pe ” patul” ei am refuzat-o. Între timp, Felix găsise o pietricică interesantă lângă acest ” pat”. Din vârful toboganului şi din spatele băiatului, care aştepta momentul potrivit să îşi dea drumul, o aud pe A.
A: Hai, băiatule, mă laşi şi pe mine să vorbesc cu femeia asta? Dă-te mai repede că trebuie să ajung jos.
Ajunge la mine şi mă priveşte cu o privire anume.
A: Auzi, pot să îți spun ceva? Noi am reuşit să ne cumpărăm o casă, m-am gândit că poate vrei şi tu una.
Eu: Sigur că vreau.
A: Vrei la parter sau la etaj?
Eu: La parter ca să ajung mai repede afară.
A: Costă 104 bani, la etaj e mai scump. Parterul e ăla cu flori la geam. Etajul e….ăla de acolo de sus. ( şi ridică degetul spre un bloc de 10 etaje). După ce te muți, vii să lucrezi la fermă? Să ştii că va trebui să faci tot ce zic eu pentru că eu sunt şefa.
Am ales parterul, am acceptat să lucrez la fermă şi am căutat pietricele ca să îmi plătesc casa cea nouă.
A: Auzi, ia de la mine 99 de bani şi pui tu restul. Nu pot să îți dau mai mult că suntem sărace, dar….. să ştii că noi nu suntem cu adevărat sărace, acum doar ne prefacem! Uite, mai ia nişte mălai pentru tine. Lui Felix îi dau lapte cu cereale. Mâine dimineată veniți la magazin?
Pentru că Felix nu mai avea răbdare, le-am spus că trebuie să plecăm , dar că mâine vom veni fără doar şi poate la magazin.
A: Atunci vă aştept mâine la magazin, dar măine adevărat!
Fetele şi Felix şi-au luat la revedere ca în filme: cu vocea lui de copil scump le-a spus pa şi şi-a fluturat mâna, iar B. i-a luat un obrăjor în căuşul palmei şi i-a spus că îl aşteaptă mâine la fermă. Am plecat, fetele au rămas agățate de gard să ne petreacă cu privirea, iar după câțiva metri, Felix a cules o rămurică de pe jos.
A: Să o aducă şi p-aia mâine adevărat!
Sursa foto: Aici
În pauza de blog 