Nu obişnuiesc să fac bilanțuri şi planuri la sfârşit şi început de an. Dar anul ăsta voi face! Voi face o listă cu tot ce îmi doresc să fiu sau să se întâmple. Fac asta pentru că 2017 a fost cel mai prost an al meu. Slavă Domnului, nu s-a întâmplat nimic grav ( cu excepția plecării neaşteptate a unchiului meu într-o lume de bine şi frumos). În schimb, a fost un an care m-a transformat destul de mult într-o persoană cu care nu mă pot obişnui şi cu care mă iau la harță zi de zi şi mă războiesc sperând că voi tăia răul din rădăcină.
Aşadar, musai list-ul meu pe 2018 în ordinea în care îmi vin gândurile buluc:
1. Să încetez a mai avea pretenții de la ceilalți să mă ajute fix când am eu nevoie. Fiecare are treaba şi planurile lui. Chiar nu trebuie să mă mai enervez că nu-mi stă lumea la picioare. De fapt, nu asta mă enervează, ci faptul că nu sunt eu în stare să rezolv problema de una singură. Independența este cheia descurcărețului!
2. Să nu mai sufăr EU pentru ce cred EU că fac ceilalți greşit. Mai bine aş fi mai atentă la greşelile mele, la bubele relațiilor mele cu ceilalți.
3. Când ştiu sigur că ceva nu e bine pentru mine sau familia mea, să nu fac! Pentru că au crezut unii sau alții că am anumite îndatoriri, s-au născut conflicte, resentimente şi procese de conştiiță şi…pastile de valeriană.
4. Referitor la ce am zis mai sus, nici eu să nu mai cred că ştiu ce e bine pentru alții, să nu insist asupra unor decizii care nu mă privesc sub nicio formă. Ştiți voi, eu sunt cel mai bun doctor pentru copilul tău, eu ştiu ce trebuie să faci ca să ai o viață de familie armonioasă, eu ştiu secretul tinereții fără bătrânețe şi al vieții fără de moarte. Deci, ar trebui să mă ocup mai mult de „grădina mea de trandafiri” până nu mă năpădesc buruienile şi să fiu săritoare şi atotcunoscătoare doar când mi se cere sfatul.
5. Să nu mai judec! Asta e greu, e tare greu! Doamne, şi de aş fi eu perfectă!
6. Mi-aş dori ca anul ăsta să râd mai mult. Mutra mea cere nu doar mai multe zâmbete, ci hohote de râs! Să mi se lăbărțeze gura de la atâta râs! Energiile pe care le răsfrâng asupra celor din jur lasă încrețituri pe pielea dintre sprâncene. Să nu mai spun ce încrețituri mi-au lăsat mie pe….organul ăla care pulsează pe după coastele din partea stângă. În viața mea nu am simțit că sunt gata, gata să scap frâiele din mână şi să alunec atât de adânc într-o fântână cu apă mocirloasă. Nu, în fântâna asta nu mai e apă bună de băut, apă care îți potoleşte setea şi îți dă putere să dai la sapă mai cu spor. În fântâna asta mocirloasă sporesc ciupercile deznădejdii, ale incapacității de a mă mai autostimula, de a vedea că deasupra capului meu nu a acoperit nimeni fântâna şi se vede cerul.
7. Anul ăsta voi sta la mare o săptămână. În 3 ani de zile am fost, cumulat, 7 zile în concediu, doar la mare. De fiecare dată a fost frig şi a bătut vântul.
8. Să-mi sun mai des prietenele. Doar ele îşi mai aduc aminte de mine şi atunci când sună, nu prea am timp de ele. În ritmul ăsta, doar Facebook îmi va mai hrăni convingerea că am prieteni.
9. Să îmi cumpăr haine şi încâlțăminte. La cum mă îmbrac, mă şi mir că nu gasesc la uşă saci cu haine.
10. Să ies, măcar o dată pe sezon, la un suc, la o vorbă. Şi, măcar o dată anul ăsta să merg la o piesă de teatru, la un concert. Trebuie să mă laud că anul trecut m-a scos naşul meu la „Dineu cu proşti”. V-o recomand din suflet! Ştiți cum am fost? Parcă eram venită din junglă fix în centrul New-York-ului!
11. Să citesc mai mult pe budă. Îmi pare rău dacă v-am scârbit, nu e frumos ce am zis, dar ăsta e adevărul. Deocamdată, e singurul loc şi singurul moment în care pot citi cel puțin o pagină. Acum citesc „Scaunul singurătății” de Fănuş Neagu. Hmmm…ce potrivire de titlu! Îmi pare rău, Fănuşe, dar să ştii că îmi placi mult! Nu e o carte uşoară, nu ar trebui citită superficial, dar e atât de savuroasâ încât nu o pot lăsa pentru când voi putea citi liniştită pe balansoarul din spatele casei, la umbra nucului bătrân.
12. Să mă joc mai mult cu Felix şi să îi fiu alături când are nevoie de mine, eu, nu mamaia sau cineva de la creşă. Serviciul sau dorințele altor persoane nu ar trebui să mă mai împiedice să am grijă de el aşa cum cred eu. E mult de muncă la acest capitol.
13. Să mă duc mai des la biserică.Eram mai liniştită, mai optimistă pe vremea când mă duceam în fiecare duminică.
14. Să ajung la Lacul Sf. Ana şi la Sovata. Am mai fost acum ceva ani şi m-aş reîntoarce în fiecare an.
15. Să reproşez şi să critic mai puțin. Şi să mi se reproşeze şi să fiu criticată mai puțin. E posibil să ma simt atacată mai mult decât sunt pentru că, uneori, mi-a fost greu să duc ceea ce mi s-a dat şi mi s-au şubrezit nervii.
16. Să am mai multă grijă de mine. Nu mă refer numai la sănătate şi o minte echilibrată, ci şi la aspectul fizic. Cum ar fi să mă uit în oglindă şi să spun: ce tunsoare faină am, m-a pensat bine fătuca aia, mâinile-mi sunt fine, ştrampii nu capătă model când mă îmbrac cu ei, şi dispare când mă dezbrac, rujul ăsta e năucitor, şi ce zâmbet de reclamă am!?
Pentru că mi s-a făcut somn, închei articolul, cu speranța că în 2018 somnul nu va mai fi o piedică în a-mi pune pe blog vrutele şi nevrutele, pe care voi mi le citiți, apoi mă sfătuiți sau mă încurajați. Recunosc că asta îmi place maxim!
La mulți ani cu sănătate, bucurii în fiecare zi şi echilibru în toate!
Sursa foto: Aici
În pauza de blog 