1.Copiii sunt pur şi simplu. Ei sunt prezenți. Pentru ei nu există trecut sau viitor, ieri sau mâine. Nu își fac probleme că poate nu fac parte din lumea asta, că poate trebuiau să trăiască acum 19648 de ani, că parcă nu sunt în pielea lor, ci în pielea vreunui unicorn sau a lui Decebal.

2.Copiii trăiesc emoțiile la intensitate maximă. Nu ştiu să-şi mintă trăirile. Dacă e vesel râde, dacă e supărat plânge, dacă nu e nici vesel, nici  trist….atunci e concentrat asupra unui lucru sau e plictisit nevoie mare și mutrița lui spune tot.

3.Copiii aplică bunele învățături şi îi mustră pe cei care calcă strâmb. De multe ori, chiar cei care îi învață bunele obiceiuri sunt și cei care le încalcă chiar în fața lor, dar au pretenția ca odrasla lor să fie surdă și oarbă la aceste mici  scăpări.

4.Copiii, când promit ceva, chiar vor să se țină de promisiune, dar uneori nu le iese pentru că…sunt copii.

5.Copiii îți oferă cel mai sincer zâmbet şi cea mai sinceră încruntare. Ei nu știu ce-i aia complezență. Ori e albă, ori e neagră. Ei nu sunt ipocriți. Și, cumva, parcă miros persoanele prefăcute. „Ca câinii”!

6.Copiii vor să ne facă fericiți şi mândri de ei.  Trebuie doar să lași pretențiile pe fundul mării și să vezi cât de mult se străduiesc să poată și cât de bine le iese!

7.Copiii simt durerea altora. Inclusiv a unei păpuşi care a căzut de pe dulap şi i-a sărit un ochi.

8.Copiii își apreciază propriile eforturi, precum și eforturile altora. De exemplu, Felix zice „Bravoooo!” și aplaudă când a reușit ceva. Și pe mine mă laudă! M-a lăudat chiar și când am scos de sub dulap o pereche de șosete care-și formaseră o aureolă  faină de praf. Mama lor de șosete! Știți cât de mult le-am căutat?

9.Copiii iubesc dreptatea. Copiii nu sunt părtinitori. Deși tu ești refugiul lor , nu te iartă și te dau în gât furându-ți plăcerea unei mici răutâți  făcute soțului care te-a supărat.

10.Copiii nu fac risipă. Chiar dacă aruncă cu mâncare pe jos, până apuci  să  strângi, ei deja au curățat tot și îi vezi cum molfăie fericiți, inclusiv restul ăla de mâncare pe care l-ai storcit cu papucul în fuga ta spre mătură și făraș.

11.Copiii sunt foarte curajoși. Nu au teamă de înălțime, de scaunele cu un picior lipsă, de colțurile dulapurilor în care se aruncă ori cu ochii, ori cu  fruntea, de dulăii de pe stradă și nici măcar de Bau- Bau dacă au apucat să asculte melodia care le dezvăluie, spre disperarea părinților, faptul că el nu a existat never ever.

12.Copiii sunt creativi în vorbe și în fapte. Râzi ținându-te cu mâinile de burtă, te minunezi sau te îngrozești de  ideile care le vin și te întrebi dacă nu cumva, copilul tău, e deja un mare geniu… neînțeles, desigur.

13.Copiii sunt darnici. Până când eu, tu, altcineva și viața asta, le arată cât de bine e să mai ții și pentru tine, deși adevărata fericire constă într-o inimă și o mână darnică. Dar e greu să fii atât de înțelept de când te naști și până când mori. În plus, copiii sunt foarte darnici în a da pe goarnă toate momentele jenante din familie 🙂 Știu pe cineva care sigur va povesti cum l-a prins pe ta-su stând gol și popândău pe după ușă , în timp ce mamă-sa era numai lapte și miere și sta încoconată în cearșaf în mijocul patului.

14. Copiilor le merge mintea atât de repede încât, legăturile pe care le fac între informațiile primite și experiența de viață, pot salva lumea de la foamete. Îi explici copilului, care ține în mână o poză cu o văcuță și un castron cu lapte, cum că vaca dă lapte dulce și bun. Revelația copilului: Mama e vacă!

15.Copiii nu discriminează. Alb, negru sau ciocolatiu e tot om! Îmbăiat și parfumat sau puturos e tot aia! Pletos sau chel, e la fel! Mic sau mare, nu îl doare! Bogat sau sărac, e tot un drac!

16.Cumva, copiii trag un semnal de alarmă asupra felului în care ar trebui să trecem prin viața asta: ei cresc, iar noi ne ducem.

Așa mi-ar plăcea să  fie condusă lumea asta: cu bunătate, cu dragoste, cu înțelegere, cu  compasiune, cu imaginație pozitivă, cu dreptate și cu toleranță! Amin!

Nu știu în ce măsură noi, părinții, ne dăm seama de greutatea responsabilității pe care o avem asupra copiilor noștri și, implicit, asupra tuturor generaților ce ne urmează. Nu știu în ce măsură realizăm care sunt schimbările pe care trebuie să le facem asupra noastră pentru  a nu împovăra umerii și sufletul celor de după noi. Căci un copil nu înseamnă doar mâncat și spălat. E vorba de suflete și minți. Pe mine, conștientizarea acestei responsabilități, mă sperie pentru că îmi dau seama cât de dureros este, fizic, psihic și sufletesc, să treci prin viață doar cu sacul primit de la Dumnezeu în spinare. Un sac în care Dumnezeu a băgat armele Lui de luptă , dar cu care ni se pare atât de greu să ne ferim de pietrele aruncate în noi de Traiul de pe acest Pământ rotund.

Ce să zic? Zic să fim luminați!

 

Sursa foto:aici

 

Publicitate