1.Dacă rogi pe cineva să te ajute şi face treaba pe jumătate, cică a mutat munții din loc şi pune botul că ai avut comentarii.

2.Uneori, nu îmi dau seama ce este egoismul. Dacă pretențiile tale, aşa zis egoiste, implică şi alte persoane sau treburi care sunt şi în interesul altora, se numeşte egoism, sacrificiu sau cum?

3.Cei care îți spun că te-ai schimbat şi sunt vădit deranjați de această schimbare, şed vreodată în funď, cu ochii către nicăieri şi se gândesc la ce le-ai spus cândva şi anume că ei ar putea fi motivul schimbării?

4.Singurul moment când aş vrea să mă „scape” cineva de copil este cel în care oboseala mi-a dat daună totală şi adorm, la propriu, mergând. În rest, nu de copil vreau să scap, ci de curățenie, gătit, serviciu.

5.Educația copilului şi manifestarea autorității asupra lui nu se fac atunci când acesta este mort de oboseală, plânge că paharul e plin cu 130 de ml de lapte şi nu cu 130, 3 ml, se încurcă între ” vreau” şi „nu vreau”.

6.Nimeni şi nicicând nu a făcut pipi mai întâi la oliță şi apoi în chiloți.

7.Faptul că în parc văd bunici care îşi pierd răbdarea mai repede decât mamele, îmi întăreşte convingerea că bunicii nu au nicio obligație să îți crească şi să îți educe copilul şi nici să îți stea la dispoziție oricând şi oricum.

8.De prea multe ori ne e mai teamă de şefi decât de responsabilitatea față de familia noastră sau, mai grav, față de sănătatea noastră. Un şef bolnav se tratează cu simțul nostru de datorie, conştiinciozitatea, bunul simț şi teama noastră de a nu ni se întoarce împotrivă.

9.Când  crezi despre tine că eşti un om fain, glumeț, optimist, sociabil, comunicativ  dar, în realitate, nu ai nimic de spus nimănui, ți se pare un efort prea mare să suni pe cineva sau să dai un mesaj să-l mai întrebi de sănătate, stai mai mereu încruntat, ți-e lene să faci absolut orice , înseamnă că eşti obosit sau deprimat?

10.Am observat că încă sunt enervant de ruşinoasă în a-mi face prieteni. Nu am evoluat deloc de la 6 ani şi până la 32. O să mor cu şorțul de gât şi mătura în mână!

11.După un timp te plictiseşti să exprimi verbal anumite sentimente, căci mereu a fost în zadar. Ba chiar ți se face ruşine!

12.Orice ar fi, puii trebuie să zboare de lângă părinți. Pentru pace şi armonie în familie. Iar când părinții nu s-or mai putea descurca să îşi poarte singuri de grijă, am observat că, în general, pe un singur pui, dacă sunt mai mulți, pică responsabilitatea de a avea grijă de ei. Însă, părinții au obligația sâ îşi ajute copiii în mod egal, până la moarte.

13.De multe ori, bogatul se crede rupt în fund , iar săracul, rege.

14.Mi se pare îngrozitor de greu să nu judeci şi să ai răbdare.

15.Cu cât uiți că acolo sus este cineva care îți poate unge rănile, cu atât îți este mai greu să treci prin viața asta.

16.Doar tu şi Dumnezeu ştiți cu adevărat ce a stat în spatele fiecărui gest, fiecărei vorbe şi fiecărui gând. Restul, e doar presupunere.

17.Iubirea nu este sacrificiu. Iubirea înseamnă drag, înțelegere, zâmbet, ajutor, pupici, îmbrățişări, vorbă bună, mângâiere. De exemplu, în orice ar face un părinte pentru copilul său, nu cred că are ce căuta cuvântul „sacrificiu”.

18. Categoric, nimeni nu se schimbă pentru persoana iubită. Doar se preface şi visează la libertate.

19. Nu există ca o relație de iubire ce fumegă  să fie reaprinsă printr-un copil, promisiune sau amenințare. Consider că o iubire stinsă, ramâne stinsă în vecii vecilor.

20. Dacă nu îți doreşti copii, nu face în mod planificat, vorba aia, ca să fie. Va fi un copil care va tânji mereu după dragostea părinților.

21. Chiar se poate întâmpla să uiți să-i dai mâncare copilului. Mi s-a întamplat mie şi li s-a întâmplat şi altora. Se pare că timpul nu ne mai ajunge nici pentru lucrurile de bază. Gestionarea timpului a devenit, pentru mine cel puțin, ceva pretențios. Prioritățile sunt stabilite degeaba, planurile sunt făcute că să pierzi timpul. Mă descurc cum pot încercând să fac zilnic, în afara orelor de serviciu, doar atât: hrănit copilul, scos afară acelaşi copil, culcat, spălat şi pe mine şi pe Felix. Restul îl las pentru… cândva. La un moment dat toate lucurile amânate fac POC! şi intervin certurile, frustrările şi contractele încheiate, fără a fi citite, cu drăcuşori mici, dar puternici.

22. Toți am aflat pe propria inimă că vorbele se uită dar nu şi impactul emoțional. Cu toate acestea, rănim la rândul nostru, de multe ori,  în mod repetat aceeaşi persoană.

23. Lipsa somnului naşte monştri, care au o părere foarte bună despre ei.

24.Mă enervează că țin atât de mult la părerea altora despre mine. Uneori mă oboseşte chestia asta. Culmea e că îmi place să las o impresie bună. Mă gâdilă la orgoliu, bănuiesc. …..n-am mai lăsat de mult o impresie bună….hm!

Mda…câteva gânduri răsărite în urma propriei experiențe recente sau a unor discuții avute de curând cu diverse persoane. Gânduri scrise sumar, căci nu aveam cum să scriu tot ce am vorbit cu mine însămi în ultimul timp. Fiecare punct a fost dezbătut pe larg, foarte larg şi extrem de larg cu toate celelalte personalități ale mele. 🙂

Pentru obiecții, neclarități, completări şi glume, lăsați un comentariu. 🙂

Sursa foto: Aici

 

 

Publicitate