M-a păcălit pe mine cineva ( mai multe mame) că cică trebuie să  țin copilul oricând și oriunde în chiloți ca să se învețe repede, repede să ceară la oliță sau la toaletă. O să facă și el de câteva ori pe el și apoi, gata!, pot să colorez cărți antistres ore în șir. Și eu, dornică să scap de niște cheltuieli, dar și să fiu o mamă extraordinară, excepțională, atentă la NEVOILE  mici și mari ale copilului, am zis să încerc. Am încercat o dată, de două, de nouă ori, dar după ziua de ieri , am decis că îmi bag picioarelele și până nu îl antrenez pe Felix să țină o oră ππ -ul și 3 zile kk-ul, nu-l mai las în chiloți decât în parcul din fața blocului sau în curte.

Păi dacă știam eu că în mijlocul magazinului Lild îl aștept să facă ππ în punguță pentru că nu  știam unde este baia, apoi, în altă zi, dar în acelaşi Lidl, că o să fug cu el în brațe de la celălalt capăt al magazinului la toaletă, că o să trag de clanța de la baie ca o  nebună, că o să mă întorc fugind cu  copilul în brațe la casieriță să îi spun că porcăria aia de ușă nu se deschide si să aflu că de fapt e cineva înăutru și că Felix o să facă iar în punguță, nici nu mai încercam!

Păi dacă știam eu că o să schimb câte 3-4 perechi de pataloni pe zi, că o să spăl hainele lui de 3 ori pe săptămână, nici dacă mă plăteai nu încercam  să-l țin numai în chiloți de bumbac!

Păi dacă știam eu că o să mă duc în Piața Sfatului, bijuteria  Brașovului, și o să  devin invizibilă  de rușine că stau pe la toate colțurile clădirilor, cu zeci de pași  trecând prin spatele meu și zeci de ochi uitându-se la mine, să facă al meu scump odor kk ba în chiloți, ba în unicul pampers luat cu mine așa, ca să fie acolo și ππ când la punguță, când în pantaloni lăsând băltuță la picioare, pe dalele istorice ale centrului istoric, la colțul clădirilor istorice, nu mai încercam nici pișcată cu ceară! Deci, în jumătate de oră am asudat ca un cal, am alergat ca un ogar cu  Felix în brațe, am intrat în Pământ până la nucleul acestuia  de rușine, mi-am înfrânat imboldul de a-mi părăsi copilul aflat  în fundul gol la fântâna din Piață pentru că el, în acea nasoală jumătate de oră a făcut de 3 ori ππ și de două ori kk ( na, că cică nu terminase prima oară).

Nu-mi mai trebuie copil în chiloți de bumbac nici la supermarket, nici în oraș, nici  nicăieri unde nu există toaletă la care pot ajunge în maxim 5 secunde sau măcar un boschet salvator. Nu-mi mai trebuie băltuțe de ππ în zone turistice. Îmi trebuie doar un copil cu care să am următoarea conversație în situațiile excepționale:

– Mami, fac ππ !

-Hai repede la baie! Ține, ține, ține! și fug cu el în brațe spre obiectul care , cândva, ne-a scos din…cacao.

-Mami, am făcut, nu veau la baie, am chiloți prin care nu curge!

-Bun tare!

 

Sursa foto: aici

Publicitate