– Mami, de ce am trişat? De ce nu ne asumăm că suntem proşti şi nu putem câştiga? De ce a trebuit să facem rău celorlalți dacă ei au fost mai buni ca noi? Când am făcut poza de echipă nici nu mi-am putut pune medalia la gât, am ținut-o la spate că mi-a fost ruşine, mama! Mi-a fost ruşine de victoria asta şi mă simt vinovată. Nu mai vreau să fiu într-o echipă niciodată!
A întrebat şi profesorul de ce au trebuit să trişeze, de ce nu au jucat corect? Ea vrea să le spună celorlalți că au trişat, că medalia este a lor! Dar nu poate. Este asigurată că nu e nimic aşa grav şi că e ok să se bucure de succes. Nu trebuie să divulge nimănui şi nu trebuie să sufere pentru aşa ceva. Mai bine se duce să se joace , doar se află în tabără.
12 ani şi multe nedumeriri la vârsta asta, legate de bunătatea şi corectitudinea oamenilor, a lui Dumnezeu.
– Mami, dar de ce am ajuns să protestăm? Nu înțeleg de ce dacă este bogat şi nu îi lipseşte nimic, de ce fură? De ce nu îşi iubeşte poporul? De ce trebuie să sufocăm oamenii şi să îi rănim? De ce sunt războaie? De ce sunt oameni cărora nu le place pacea?
– Mami, dar de ce Dumnezeu a permis asta? De ce a lăsat să moară milioane de oameni? Înseamnă că Dumnezeu nu e bun! El putea să oprească toate astea şi nu a făcut-o!
– Mami, m-a lăudat profesorul că am găsit obiectele aruncate peste tot de copii şi, mami, nu am putut să tac. I-am zis că am ştiut unde este mingea pentru că eu o aruncasem acolo.
-Mami, m-am dus şi am scris singură pe foaie ce prostie făcusem. X nu ştia că făcusem asta şi nu m-a notat, dar eu nu puteam să țin doar pentru mine.
Răspunsul este simplu şi pe neînțelesul tău: aşa e viața! Şi corectă şi mârşavă! Aşa sunt oamenii! Şi buni, şi răi! Aşa fac unii: rău sieşi, şi rău altora.
Nu trebuie să fii tot timpul sincer. Uneori e bine să taci şi prin tăcere nu minți. Prin tăcere poți ajuta sau face rău cuiva. Viața asta cu două fețe te va învăța când minciuna este bună, când minciuna e corectă, cum ar veni.
Nici noi, ca oameni mari, nu ştim cum să vă creştem. Uneori, nici noi nu ştim să vă spunem cum e bine sau cum e rău. Uneori adevărul poate să ucidă, iar minciuna să salveze vieți.
Nu toți suntem luptători. Nu toți ne zbatem să stăm la suprafața apei, ci aşteptăm să ne salveze cineva până nu ne scufudăm de tot. Unii iau viața aşa cum e şi încearcă să îi facă față călcând pe cadavre. Alții îi refuză „bubele” şi duc lupte cu oamenii şi cu Dumnezeu.
Tu fii aşa cum eşti, chiar dacă alții te învață să fii altfel… fii aşa cum eşti, DAR puțin „flexibilă”, căci bunătatea şi adevărul pot fi cu două tăişuri. Important este să nu laşi răni adânci pe corpul şi în sufletul nimănui.
Dragă fetiță, eu îți doresc să trăieşti mai mult de partea verde şi înflorită a vieții, să fii înconjurată de oameni drepți şi calzi, să te bucuri de o copilărie lipsită de griji şi să ajungi o domnişoară încrezătoare şi…pricepută la minciunele care, vorba aia, te scot din…chestii neplăcute ☺, iar mamei tale îi doresc să aibă mintea luminată când te sfătuieşte şi te îndrumă.
Temă pentru cititori: răspundeți la următoarea întrebare: Copiii voştri cu ce întrebări vă blochează sau vă pun în dificultate? Ce probleme îi frământă pe ei? ( sunt 2 întrebări, dar am zis că poate nu se prinde nimeni)
Sursa foto: Aici