Parchez, îmi frec palmele de fericire că medicul are cabinetul foarte aproape de locul de muncă al lui Adi şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru norocul care a dat peste mine asigurându-mi un loc de parcare moca şi fără stres.
-Băi, Adi, am parcat maşina aici la tine la serviciu, dar nu am mai intrat în curte, am lasat-o afară, lângă altă maşină. Este un spaţiu mai larg şi au loc două maşini dar habar nu am dacă am voie. Sunt la poarta dinspre Calea Feldioarei.
-Nu-mi dau seama unde ai parcat că nu e niciun loc de parcare acolo. Dar lasă maşina în curte că e în regulă. Sau fă-mi o poză să văd şi eu să mă asigur că n-o laşi de-a curmezişul pe stradă.
Îl dau pe Felixone jos din maşină, fac poză, bag telefonul în geacă, uitând să-i trimit poza lui Adi , îi pun copilului fesul, îi închei geaca şi îi dau un pupic. Mă uit la telefon să văd dacă Adi mi-a dat OK-ul dar nu primisem răspuns. Frate, doar i-am zis că îi fac poză ACUM! Cât îi lua să aştepte şi să îmi spună Da sau Ba? Că eu stau după el! Urc copilul în maşină şi bag maşina în curte dacă tot a zis Adi că e sigur acolo.
-Adi,hai că am băgat maşina în curte. Auzi, dar porţile nu se închid?
-Nu.
Plec liniştită la doctor, unde speram să găsesc remediul divin dacă tot dau 210 lei pe consultaţie.
Plec de la doctor neliniştită şi cu vertijuri pentru că am dat 210 lei pe consultaţie şi 297 pe remediile divine. Îndreptându-mă spre maşină îmi jur că de mâine mă apuc de medicină alopată, homeopată, energopată, psihopată :P, rezonanopată , inventopată şi …
…şoc şi groază, porţile din curtea în care se afla maşina MEA erau închise!
-Felix! Felix! Nu mai avem maşină!
-Au luat-o hoţii?
-Nu, dar s-au închis porţile şi maşina noastră era în curte!
-Aia e! Nu mai ajungem acasă în seara asta! zice copilul împăcat cu soarta.
Îl sun pe Adi, de la care aveam pretenţia să mă salveze fix din Piteşti unde se afla.
-Mi-ai zis că NICIODATĂ nu se închid porţile ! Uite că stau ca viţelul la poarta închisă! Eu ce fac acuma, ha?
-Cum mă? Este imposibil! Nu-i niciun portar pe acolo, nicio sonerie, nimic?
-NU! PA!
-Mami, nu mai ajungem acasă în seara asta!
-Ajungem, pui! Mai târziu, dar ajungem!
-Eu ched că nu mai ajungem!
Mă învărtesc pe acolo, nici ţipenie de om. Încerc poarta, cine ştie, poate este deschisă! Hopa! Nu e încuiată, este prinsă cu un cârlig din fier! Despre poarta pe care intră oamenii vorbesc , nu despre aia pe care intră maşinile, da?
-Felix, ai o mamă super deşteaptă! Hai să intrăm!
Intru în curte şi ies instant ! Îmi aduc aminte că exista un câine care era închis într-un ţarc. Cucu! Dacă o fi ăla slobod pe post de alarmă? Dacă or fi mai mulţi dulăi? Că ăştia dacă nu au portar, nu au alarmă, trebuie să aibă câini care să păzească bunurile depozitate în curte. Dar dacă erau câini, nu erau deja cu nasurile sub poartă lătrând maşinile care trec pe stradă? Şi câinele ăla care era în ţarc unde e acum?S-a evaporat? Cum să fac?
-Felix, fii atent: intrăm în curte, stăm puţin aici în poartă, scoatem nişte sunete şi dacă nu apare niciun câine, fugim la maşină, da?
-Da!
Zis şi făcut! Scoatem nişte sunete dubioase, ca nişte burţi care ghiorăie, batem din palme, fluierăm ca golanii puştoaicele pe stradă şi când zic START! fugim mâncând pământul pănă la maşină! Trag de mâner de parcă eram deja cu 7 ciobăneşti înfipţi cu dinţii în fundul meu. KidjcskscKkskdscscmT !
-Che zici, mami?
-Nimic, pui! Uitasem să descui maşina! Hai, bâşti înăutru!
Urc şi eu zglobie, îl anunţ pe Adi că mi-am recuperat maşina şi că sunt deşteaptă. Mă îndrept spre cealaltă ieşire , când iarăşi:
Gard! La stânga gard, la dreapta gard! Gard din plasă, de colo până colo! Gardul din plasă are o poartă. Poarta este închisă şi în dreptul ei sunt parcate două camionete!
-Mami, nu mai ajungem acasă în seara asta! Stăm aici, în mafină şi dormim!
-Ajungem, pui!
-Aaaaadiiiiii! Şi pe partea asta este poarta închisă! Sunt singură în parcarea unor firme şi mă învârtesc cu maşina pe aici ca un coi în căldare! Nici câini nu sunt aici! Nici măcar ăla din ţarc!
-Băi, Sonia, nu are cum! Fă-mi o poză . FIX în partea cealaltă este ieşirea FIX pe Griviţa! Am sunat 4 colegi şi toţi mi-au spus că poarta aia nu se închide niciodată!
-Ce ieşire FIX pe Griviţa? E un CÂMP în faţa mea şi hăăăt departe se văd felinarele de pe stradă. Iar eu stau cu botul maşinii FIX în gard, crede-mă că chiar este un gard aici!
-Băi, Sonia, cred ca nu eşti în curtea care trebuie!
Şi eu, dar şi Felix:
-Mami, nu mai ajungem acasă în seara asta!
-Băi, Adi, te sparg! Cum să nu fie curtea care trebuie? Adica nu-i aici firma X , şi firma Y? şi în timp ce îi spuneam numele tuturor firmelor din curte mi-am dat seama că pe nicăieri nu scria firma la care lucrează iubitul meu soţ.
-Mami, nu mai ajungem acasă în seara asta!
-Nu, ai greşit curtea. Ia şi tu un taxi şi vii mâine după ea.
-Dar câte curţi sunt aici?
-Două!
-Bine, pa!
-Mami, ched că nu mai ajungem acasă în seara asta!
-Ajungem, pui! Ajungem!
-Eu ched că nu!
Stau belită la câmpul gol de după gard şi mă gândesc, ghiciţi la ce? Ce bine că am mâncare acasă şi că nu trebuie să mai gătesc când ajung! Exact la asta mă gândeam în timp ce Felix rămăsese pe repeat cu Mami!, Mami!, Maaaaaamiiii! Maaaaaamiiiiiii!
Mă trezesc deodată din visare, căci o imagine a unei răngi din fier priponită în porţi îmi apare dinaintea ochilor! Ta-raaa!
-Ah Felix, ce varză sunt! Să vezi că se deschid porţile şi ieşim de aici!
Mă întorc la poartă, mă asigur că nu există totuşi vreun dulău pe acolo, cine ştie, poate apare vreunul din senin.
Victorie! Mă lupt cu un zăvor şi cu ranga, deschid larg porţile, fac o cruce ca mulţumire că nu a sunat vreo alarmă , că poliţia nu mă aşteaptă cu pistoale şi cătuşe, scot maşina şi glonţ spre casă! Bineînţeles, am lăsat totul în urma mea exact aşa cum am găsit: totul închis, totul zăvorât. Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase!
-Vezi, Felix, ce mamă deşteaptă ai? Sunt un geniu!
Ei, dragii mei, să ştiţi că nu-i pentru prima oară când m-am aflat la „alt concert”. Slavă cerului că aveam mâncare acasă! 🙂
Acum, hai, povestiţi-mi şi voi despre cum aţi ajuns în locuri nepotrivite, la momentul potrivit. 🙂
În pauza de blog 