Imaginea copiilor mânjiți de sânge, îmbrățișându-și mama ucisă. O imagine cât o mie de cuvinte? Nici pe departe! Este o imagine de-o omenire întreagă, căci de când e lumea și până când nu va mai fi, oamenii vor omorî oameni fără a face vreo selecție în funcție de vârstă, sex, statut social, convingeri politice și religioase, talente artistice, stare de sănătate , etc, etc.

Televizorul și internetul împroașcă-n noi cu știri groaznice, de o violență și o cruzime imposibil de înțeles și acceptat de un om cu toate țiglele pe casă. Toate ororile astea nici măcar nu sunt greu de găsit. Jurnalistul nu caută prea mult și prea departe actele de cruzime, nu se teme că nu are material pentru emisiune de pe o zi pe alta. O-ho!Mirosul de sânge cald și proaspăt, geamătul unei ființe prăbușită la pământ de pumni puternici se simt și se aud de colea, din curtea vecină, de peste drum, de lângă umărul nostru.

Ies oamenii în stradă să schimbe lumea, mentalități, legi, să-și ceară drepturile măturate ca niște gunoaie și băgate sub preș, ca să nu se zică, totuși , că acestea nu ar mai exista. Ești asigurat că drepturile tale sunt  unde trebuie, protejate, bine păzite, de ce tot vrei să umbli la ele? N-ai  altă treabă? Vrei să  votezi? Votează! E dreptul tău, doar! Dreptul e al tău, furtul e al lor! Mă scuzați, eu am mers și voi merge să  votez, dar nu cred în puterea votului meu. Deloc nu cred! Și nu săriți la mine! E dreptul meu să cred ce cred! Votul mi se pare un mic oscior aruncat unui maidanez flămând, pe când osul ‘ăl mare și cu măduvă delicioasă e protejat și lins de bulldogi plesnind de  ticăloșie, infamie și imoralitate. Oricum, e de admirat faptul că votarea nu implică nici urmă de discriminare, morții având și ei acest drept suprem. Mno, auziți și  voi  curcile râzând?

Nimic nu este nou sub soare, nicio generație n-a scăpat de greu, de luptă, de nedreptate, de conducători corupți şi nepăsători la nevoile poporului. Războaie, revoluții, manifestații, voturi pentru  libertatea și drepturile noastre au fost, sunt și vor fi mereu pe  jumătate câștigate de fiecare generație în parte. Asta-i viața, asta-i veșnica luptă dintre Bine și Rău. Și fiecare veche generație, sleită de puteri și demoralizată,  deopotrivă mustră și speră salvarea de la noua generație. Și fiecare nouă generație este plină de încredere, voință și curaj. Mor copii în lupta pentru MaiBine, moare viitorul în această luptă.  Câștigăm puțin cu multă suferință. Răul se tot reinventează, dă  dovadă  de o creativitate formidabilă.  Dracul nu  e prost și nici  rușinos. Se hrănește și crește mare sugând la sânul  Toleranței, Răbdării, Compasiunii, Conștiinței, Credinței, Respectului. Se descurcă băiatu’!

Nu spun că nu trebuie să luptăm pentru libertatea și integritatea noastră. Așa cum niciodată  nu or să dispară avizii, nici oamenii curajoși nu or să dispară. Doar vorbim despre   lupta dintre Bine și Rău! Binele învinge întotdeauna dar cu mult rău făcut pentru  că Binele e prea tolerant, are prea multă încredere în șansa Răului de a se îndrepta și nu  suportă  violența. De prea multe ori  „cui pe cui se scoate” , adică un rău este nimicit prin alt rău făcut , vorba aia, cu bune intenții, chiar dacă nu este creștinește. E aici o nedreptate, un dezechilibru? Habar nu am. Știu doar că eu, și recunosc asta, sunt o persoană lașă. Mie mi-e teamă să ies în stradă, mi-e teamă de mulțimile de oameni. Nu sunt o luptătoare vizibilă, „gălăgioasă”. Nu am acest curaj. Acționez la un nivel mult mai mic, dar care sper că are o bază solidă. Nu toti oamenii sunt la fel. Știu că cei curajoși îi critică pe cei slabi, iar cei slabi îi admiră și se bucură că există cei  curajoși, care luptă și pentru ei, în locul lor. Dar daca cei slabi lucrează la educația lor și a copiilor lor atunci putem vorbi de oameni integri, morali,empatici. Totul pleacă de la educația intelectuală, morală și fizică.

Când voi pleca din lumea asta mi-aș dori să știu că las în urma mea și că  dau mai departe o conștiință curată și iubire pentru pace. libertate și simplitate. Mie mi se pare că lumea de azi este prea prietenoasă cu criminalitatea, desfrânarea, ambiguitatea identitații sexuale. Mi se pare că ne jucăm prea periculos cu inocența, puritatea  și  iubirea copiilor. Dacă nu  avem puterea să facem schimbări la nivel colectiv ( asta presupunând un imens sacrificiu personal), măcar să facem schimbări prin propriul exemplu și prin orice copil care ne privește în ochi, ne ascultă și ne imită.

 

Sursa foto:  aici

Publicitate