Să mănânci bătaie de la un bebeluș copiluț în vârstă de  1 an și 2 luni poate fi extrem de dulce sau destul de amar.  Nici o savarină nu e la fel de dulce ca o mânuță caldă și fină care te ia pe după gât în timp ce tu stai pe vine și mânuiești cu precizie o oliță în care speri că va pica ceva mic sau ceva mare. Și tocmai când te topești de drag… jap! jap! jap! jap! de 4 ori, de-ți sună apa în cap,  te pocnește scumpul tău fiu cu o chitară în formă de girafă, fix  în creștetul capului. Cu ochii jucându-mi ca bilele de la loterie când se amestecă în bol, reușesc să mă îndepărtez  de bătăuș, amenințându-l cu o ploaie de pupici și gâdilici.

 O altă distracție e să mă alerge și să-mi bage printre picioare un încălțător lung de vreo 60 cm.

 Dacă mă prinde pe vine trebuie, musai, să mă ia de păr și, ținându-mă bine, să mă ducă să-mi arate ceva super interesant.

 Cum se agață pisica ghem de brațul tău și nu îți mai dă drumul , deși tu scuturi energic  și disperat brațul, așa se apucă și el de părul meu din zona cefei când halesc fericită o burtică.

 Bineînțeles că dinții trebuie ascuțiți pe obraz sau pe ochi imediat  ce ți-a luat fața între palme și îți dă impresia că vei primi un pupic fierbinte și topitor de inimi.

 Destul de dureros este și cubul din lemn aruncat cu precizie în frunte.

 Iar dacă am scos orice fel de sunet când mi-a răsucit pielea între degete, nu scap de acest joc decât dacă îl  azvârl în țarc pe motiv că am nevoie la toaletă și trebuie să stea un minut singurel și să se joace cu jucăriile lui de bebeluș.

Inutil să mai vorbesc despre ploaia de palme luate peste scăfârlie, alungirea nasului şi şpagatul buzelor.

Bănuiesc că lista se va extinde în scurt timp. Mi-ar plăcea să aflu prin ce „chinuri” trec și alte mame.

Sursa foto:Aici

 

 

Publicitate