Dacă aici vă povesteam cum e să ți-o iei pe schinare de la un bebeluș, acum vă povestesc cum e să primești dragostea în forma cea mai simplă, dar cea mai puternică de la un bebeluș ( promit că după ce împlinește 2 ani nu-i voi mai spune niciodată bebeluș). Prea multe nu am încă a vă povesti pentru că exprimarea afecțiunii e ceva destul de recent, dar eu am murit de drag de câteva sute de ori : când s-a întâmplat, când am povestit şi când m-am gândit la aceste momente ceva mai dulci decât dulceața de trandafiri.
Când un ghindoc se îndreaptă spre tine cu o privire care îți spune că ceva ți se va întâmpla dar nu îți dai seama ce , și primești un colier de brațe bebeluşeşti, atunci afli cum te simți când cazi într-un hău și aterizezi direct pe o pernă roz și pufoasă.
Când „păziți” amândoi olița și tu îl întrebi glumeț, crezând că nu are habar ce vrei de la el, dacă îl iubește pe tata și el răspunde „Ga!” zămbeşti. Dar apoi, când îl întrebi, tot în glumă dar cu ceva curiozitate, dacă pe mama o iubește și el spune „Ga!” și se întoarce spre tine să îți dea un pupic cu țocăit, atunci te simți precum untul pe tigaia încinsă. Pe deasupra, ai și confirmarea că el chiar știa ce îl întrebi. Nu mă întrebați de ce mi-a venit această întrebare taman când „păzeam” olița.
Știi că ești un Batman sau Spiderman sau orice alt super erou îndrăgit de copii când ghindocul cu picioare aleargă la tine strigând mama! , mama!, și arată cu degetul spre locul unde se află „tatăl cel rău” care nu a vrut să îi îndeplinească vreo dorință periculoasă. Să te știi salvatorul copilului tău e ca și cum chiar ai convingerea că ești un mic Dumnezeu pe pământ și nici șapte zmei nu-ți pot sta în cale.
Prinzi aripi, dar nu te înduri să îți iei zborul, când copiluțul insistă să îți așezi capul pe pat ca să își pună obrazul pe obrazul tău și să faceți na-na împreună.
Ai cele mai primitoare brațe din univers când odrasla te îmbrățișează și nu vrea neam să îți dea drumul, iar râsul și mușcatul nasului sunt la pachet. Iar dacă asta se mai întâmplă și în parc, nu se poate să nu ai, apoi, o privire ce denotă superioritate față de mamele, tații sau bunicii care, mai mult ca sigur, s-au uitat cu invidie la voi. :)) La fel se întâmplă și când îl refuză pe tata și vrea la mama în brațe. Deja vorbim de bătălia dintre părinți pentru dragostea copilului. Cât încă este alăptat, nu are rost să mai precizăm cine are câștig de cauză. 🙂
Așteptam cu nerăbdare exprimarea candorii copilărești, puritatea gesturilor de afecțiune și libertatea de a-și exprima bucuria și iubirea fără nicio constrângere sau rușine, așa cum facem odată cu înaintarea în vârstă. Voi profita de această perioadă și îmi voi „îmbuiba” inima cu așa „delicatesuri”.
Pe voi cum vă aruncă în Rai copiii?
Sursa foto: aici
În pauza de blog 